Sambata dimineata am fost la spalatorie. Mi se pare ciudat cum vin oamenii cu genti pline de haine sa le spele in oras. Inteleg studentii, pe cei ca noi, dar nu si pe berlinezi. Anyway…cat ti se spala/usuca hainele poti sa servesti o cafea, sa citesti o carte…e o atmosfera placuta. Cateodata ma surprind cu privirea pierduta la cum se rotesc hainele in masina de spalat:… its spinning, its spinning…:D.

Dupa spalat, mi-am zis sa mai vad si alta parte a Berlinului si mi-am propus sa merg sa imi scot bani de la un bancomat pe Leibnizstrasse. Pe google timpul estimat era de 20 de min. Asa ca am luat harta in mana si am plecat pe jos spre Leibnizstr care e situata in partea opusa drumului zilnic catre Conti. Ciudat este ca, desi nu imi place Berlinul, orasul asta e surprinzator. Drumul spre Conti este presarat cu localuri arabesti, grafiti, asiatici….foarte greu de grezut ca esti in Germania. Ei, partea de dincolo a podului peste Spree este total diferita. Deja strazile sunt mai curate si mai putin “colorate”. Oamenii au chipuri mai blande si mai senine. Dar….there is a but….cum mergeam eu asha linistita cu privirea cautand indicatoarele de strazi, vad o gloata de oameni cu pancarde si masti. Wow…TANTANIUM!!!! Mecanismul de autoprotectie declansat, toate antenele pe pozitii pentru identificarea eventualelor pericole, ochii mari…etc. O reactie normala . Era o manifestare anti – scinetologie. Pe una din pancarde scria “Scientologie – WTF!” .  Se pare ca si aici curentul asta prinde radacini iar oamenii iau atitudine, desi parerea mea e ca nu ar trebui. Ca sa devii scientolog trebuie sa ai venituri nu gluma (scuze…daca vrei sa devii un scientolog cu greutate). Ar putea face concurenta masoneriei la capitolul asta….daca nu ar fi asha de nebuneasca ideea care sta la baza ei (google-it). N-am stat sa aflu detalii. Ei aveau masti, eu  nu ;;).  Am descris oleak cam pitoresc reactia mea, dar adevarul este ca nu am putut sa nu simt oleak de frica si sa grabesc pasul spre destinatie sperand ca la intoarcere sa nu mai dau peste ei. Toate bune si frumoase intr-un final.

Duminica am fost la muzeul Peramon. Speram sa vad capul lui Nefertiti si de asemenea sa raman impresionata de zidurile Babilonului….ei ..n-a fost sa fie.

Ieri am luat masa cu Soenke si cu ocazia asta am cunoscut si romanul care lucreaza la Carmeq. E din Bucuresti de loc, dar e plecat de multi ani din tara. Il cunoaste pe fiul lui Buburuzan…cica ar fi angajat pe aici prin Berlin. Mai multe nu am avut cum sa discutam pentru ca mai erau si alti colegi nemti prezenti. Pare ca s-a integrat foarte bine in colectiv si turuie pe nemteste de parca e limba lui natala. Jos palaria!

Azi am mers sa luam masa la un local aproape de hotel. In asteptarea mancarii, am servit ceai negru si chifle proaspat coapte oferite din partea gazdei. Eu mi-am comandat o portie de “Rigattoni”, paste cu sos de rosii si carne de vita (cred). Sosul era gatit cu mult ulei si nu am putut sa mananc decat jumate. Dupa un timp, vazand ca nu mai mananc, gazda a venit sa ma intrebe daca totul e ok, cumva nu imi place mancarea? Eu ce sa raspuns: its good but its too much and I cannot eat anymore….yeaaahhh… m-a crezut cum crezi ca o broasca testoasa a castigat la jocurile olimpice la atletism( si nu jocuri olimpice intre broaste testoase). Anyway, dupa aceea m-am simtit cu musca pe caciula pana ne-am ridicat sa platim. Dupa ce achit partea mea, gazda imi zice sa astept o clipa…si se intoarce cu un baton de cereale si mi-l ofera cadou ca scuza ca nu mi-au placut pastele. Mi s-a parut amuzant…dar am acceptat cadoul ca pe o dovada de caldura. Uite un om caruia ii pasa…chiar daca e doar ca sa mai vin sa mananc la el. Mai mult a contat zambetul de bunavointa pe care il avea pe chip. Stii care …genul acela de zambet care vine din interior si te dezarmeaza complet…si care cere tot un zambet in schimb. Zaresc asha de rar zambete din astea pe chipurile oamenilor ca au ajuns sa fie o comoara. Shhhht! Sa nu mai zici la nimeni .

Mai vorbim!

O zi faina maine!

In ajun “ne-am imprietenit” cu pasari exotice, pinguini, pesti, meduze si multe alte vietati la Zoo:http://picasaweb.google.com/luminita.tugui/Zoo?authkey=Gv1sRgCLj_j4r8sYPg7wE#

Vineri am fost la Reichstag & Brandenburger Tor: http://picasaweb.google.com/luminita.tugui/ReichstagBrandenburgerTor?authkey=Gv1sRgCPart4eJ4NfaTQ#

Miercuri ne-am intalnit cu Mircea Cartarescu si joi ne-am intalnit din nou cu el la Ambasada Romaniei  unde a fost lansarea traducerii in germana a “Travestitul”-ui . Pacat ca nu erau si carti de vanzare, nu stiu care a fost motivul, as fi vrut si un autograf. Mi-a placut mult cum vorbeste, foloseste extraordinar de multe comparatii din diferite domenii, pornind de la literatura si pana la tenis. Voi citi cel putin o carte scrisa de el.

Scuze pentru unele poze neclare, nu am stat sa le mai sterg, dupa cum vedeti sunt destul de ocupata .

Inchei cu o urare intarziata: Happy Valentine’s Day!

Ce am mai facut noi in ultimul timp? Iata un rezumat: (in cursul saptamanii nu prea avem timp de plimbari, am fost astazi la spalatorie daca se pune )

Vineri: Bernd a plecat pe la 3 p.m. am ramas singurei si cu weekend-ul in fata, asa ca am hotarat sa ne facem de cap incepand chiar din acea seara cand eu si cu George ne-am intalnit cu Adreea, amica noastra, si ne-am dus intr-un loc recomandat de Karl, un coleg de la Carmeq, unde ar fi trebuit sa existe foarte multe pub-uri, studenti, voie buna si preturi mici. Cred ca nu am nimerit chiar unde trebuia, pentru Ostkrenz e mare, dar am gasit ceva pe gustul tuturor, asa ca am intrat si am baut o bere – Andreea si un vin – eu cu George. Dupa ce am discutat despre toate fara sa ne pese de cailalti pentru ca nu ne intelegeau, am terminat vinul si berea si am pornit apoi spre Warschauer Str unde stia Andreea un alt pub interesant. Din pacate nu l-a gasit pentru ca a fost acolo doar o singura data si de aceea ne-am oprit la unul care parea mai animat. Deschidem usile, si calcam in… nisip. Tot barul era de fapt o plaja improvizata, cu nisip si palmieri, placi de surfing, dar fara chelnerite in bikini Era chiar foarte cald inauntru ceea ce m-a determinat sa-mi comand un Mojito la 7 euro cu gheata multa. Am savurat tot pana la ultima picatura, se facuse deja ora 2 cand am cerut nota de plata. Am avut si placuta surpriza sa platesc doar 4.5 pe cocktailul meu, dar nu ma intrebati de ce. Asa scria.

Sambata: am dormit doar 4 ore, ne-am trezit sa mergem cu totii de aceasta data intr-un outlet de pe langa Berlin. Am plecat la 9 de la hotel am calatorit mult cu autobuz, tren si apoi iar autobuz. Am ajuns intr-o suburbie care mi-a placut foarte mult, ma facea sa-mi imaginez ca eram in Wisteria Lane. Am ajuns intr-un final si la outlet si dupa 2-3 ore de umblat prin magazine, m-am ales cu o pereche de manusi si niste jambiere. Reduceri foarte mari mai ales la Adidas si Mango, mi-am dorit o pereche de adidasi (de la copii) care imi erau mici din pacate. O spun cu o oarecare mandrie pentru ca rar mi se intampla asa ceva. Bon…A! si am mancat intr-un fast food care avea picturi atarnate pe pereti, printre care am zarit si o imitatie de-a lui Van Gogh. Dragut si ciudat…  La intoarcere ne-am mai oprit intr-un centru comercial din Spandau si ca de obicei…cumparaturi.

Duminica: duminica eu cu George ne-am intanit iar cu Adreea, de data asta sa mergem intr-o piata de vechituri de unde mi-am luat o pereche de cercei si George niste carti de Shakespeare si Dickens. Am baut vin fiert si ne-am incalzit la cazan.

Apoi am fost la Muzeul de Arta Decorativa unde am ramas uimita cum pot sa stea armonios piese contemporane langa cruci si covoare foarte vechi. Impresionante exponate, am vazut pana si brichete normale, de parca le-ar fi uitat cineva acolo in trecere prin muzeu. Poze aici: http://picasaweb.google.com/luminita.tugui/MuzeulDeArtaDecorativa?authkey=Gv1sRgCMCPzsejqIecdg#

Planuri de viitor: incepe festivalul de film, sper sa mai gasim bilete la filmele romanesti. La inceputul lui martie vom merge la fim 3D, Alice in Wonderland. Zoo…

Stiati ca… in Berlin este un muzeu al homosexualilor?

Din pacate la Muzeul Fotografiei nu aveam voie sa facem poze, dar il puteti vedea aici: http://www.helmutnewton.com/helmut_newton/#1 , si daca rasfoiti pe la sectiunea Exhibitions mai gasiti cateva din lucrarile expuse ( http://www.helmutnewton.com/current_exhibitions/sumo/gallery.html#4 va sfatuiesc sa faceti asta acasa)

Helmut Newton a pozat chiar si celebritati (nu goale), am fost surpinsa sa ii regasesc pe Dali si Mick Jagger (The Rolling Stones), Alain Delon sau Woody Allen.

Si pozele mele le gasiti ca de obicei aici: http://picasaweb.google.com/luminita.tugui/MuseumsNight?authkey=Gv1sRgCKCkmZrT24WuzgE# .

Enjoy!

P.S. In seara asta iesim cu Bernd si o sa ciocnim si in cinstea voastra.

Ne indreptam agale spre casa si ne veni pofta de portocale. Ne-am oprit la un magazinas si dupa ce am selectat portocalele dorite ne-am asezat la rand sa le platim. Ajungand aproape de casa am vazut langa tejgeaua caseritei, pe podea, un plic cu un continut de frunze uscate. Zic in gandul meu: “O fi vreun condiment ceva. O fi cazut de pe tejgea”. Ajung la casa….ridic plicul si i-l dau vanzatoarei. Luminita langa mine imi zice: “E iarba!” . Vanzatoarea il miroase, se uita la mine banuitoare neintelegand ce zic. Din spatele meu un barbat ma intreaba daca e plicul meu. Eu: “Nu! era jos.” Atunci a luat plicul din mana vanzatoarei si l-a bagat in buzunat, iar noi am plecat …ei si uite asha am vazut si eu cum arata “iarba”. Mai mult: am avut un plic de “iarba” in mana :D. Cred ca ti se intample de toate cel putin o data in viata.

Sambata a fost “Noaptea muzeelor”. Cand se organizeaza evenimentul asta, cu un bilet ai voie sa intri la orice si oricate muzee vrei incepand cu ora 18:00 si pana la 02:00. Ooooo! am zis noi. Incantati ne-am lat de vineri bilete si a 2-a zi la 5:30 ne-am pornit spre metrou. Am ajuns la primul muzeu.

First stop: ”Muzeu Fotogafiei”.

“Muzeul Fotografiei” nu prea e muzeul fotografiei. E de fapt destinat fotografului Helmut Newton Stiftung. Acum, ori nu pricep eu fotografiile ca arta ori fotograful asta e degeaba. Intrand in prima sala, te intampina in marime naturala fotografia lui Helmut. Ma uit la el, el se uita la mine…pare un batranel simpatic. Doi pasi mai incolo aveam sa nu-l mai gasesc asha de simpatic. Ma uit pe pereti… de-o parte si de alta fotografii cu femei: femei mancand carne cruda murdarindu-se de sange, femei sarutandu-se, femei  stergand sange in urma unei crime, femei pe post de animale, femei legate de maine, femei pe post de sclave, etc…..Pun o mana in sold si zic:”WHAT THE F*CK !!!!!!”.  Mai pe scurt: daca nu era mort…Dar nah, nu primim in viata tot ce dorim. Opinia mea nu e si opinia celorlalti: George si Luminita. Eu una am iesit rapid din muzeul asta si am asteptat pe ceilalti la magazinul muzeului.

Dupa dezamagirea asta am zis ca urmatorul muzeu ar trebui sa compenseze, altfel ma las de “sportul” asta.

Next stop: “Bode – Museum “

Ei…asta da muzeu. Sute de picturi si sculpturi de nu te mai saturai studiindu-le. Sculpturi in marmura facute prin 1200-1500 cu atata exactitate si cu atatea detalii foarte bine “exprimate”. Apoi marmura e marmura frate. Nu poti sa stergi si sa refaci. Asta da arta! Apoi cum s-a chinuit artistul sa sculpteze fiecare suvita din barba Sf-ului Ioan, cum fiecare suvita a tinerei fete e invartita si prinsa in coc sau cum papusica din lemn facuta prin 15xx avea mobile toate membrele inclusiv degetele de la picioare..sa iti vina sa plangi de incantare nu alta. Muzeul asta e foarte mare..mare mare si fruuuuuummmooooss. As fi stat acolo ore in sir. Dar mai sunt si alte muzee de vazut. Cu greu ne rupem toti de muzeul asta si plecam la urmatorul. Noaptea pare prea scurta. Am vazut doua muzee si deja e 23:30.

Final stop:”Museum fur Naturkunde”

Aici o frumusete de muzeu. E muzeul stiintelor naturale. La intrare te intampina schelete de dinozauri ierbivori si carnivori. Prin niste dispozitive poti sa vezi pornind de la schelet cum se formeaza dinozaurii. Prin alte dispozitive poti cere informatii legate de viata diferitelor animale. Muzeul asta are de toate: preistorie, roci, pesti si alte fiinte acvatice, animale ierbivore/carnivore, evolutia omului, insecte. Am vazut si o sirena ;;).

S-a facut, fara sa ne dam seama, ora 01:30 dimineata si noi aveam la activ doar trei muzee, dar ne simteam impliniti spiritual pe ziua respectiva .  

O saptamana usoara dragilor!

P.S. De ce toti ingerasii din tablouri si sculpturi sunt baietei??

http://www.unquest.ro/2010/diverse/la-un-film-de-seara